Ca în fiecare an, de ziua mea, îmi doresc ca "minunile mici" din centrele de plasament să fie (mai) bine!
Ilinca Ghita-Sibisteanu Ajungem Mari
În acest an de ziua mea, voi începe cu ce NU îmi doresc: NU îmi doresc cadouri pentru mine. Îmi doresc psihoterapie pentru ei, copiii și tinerii institutionalizați!
De ce? Hai să facem un exercițiu de imaginație: câți dintre noi, oamenii care am crescut în familii, cu părinți, bunici, frați, surori etc. ajungem în punctul în care conștientizăm că avem nevoie de terapie? Acum hai să ne punem în locul copiilor abandonați, fără familie din varii motive, care cresc în centrele de plasament? Câte traume au putut aduna acești copii oare? Putem să ne imaginăm? Vă spun eu că nu prea. Chiar și eu, care am fost voluntar în astfel de centre, aproximativ 7 ani, nu pot să vă spun decât: au foarte multe traume, au foarte mare nevoie de terapie. Și am vazut și copii care au beneficiat și beneficiază de terapie și vă pot spune că îi ajută foarte mult!
Așadar, vă rog eu frumos să mă ajutați să strângem fonduri măcar pentru câteva ședințe de terapie pentru ei! În medie, o ședință este 150 lei.
Mulțumesc tare! ❤️
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul