Schimbarea suntem noi. Împreună pentru spitalul județean Arad
Cristina Emilia Oancea Ajungem Mari
Pornești ca un bulgăre de lut, fără formă și contur. Te modelează oamenii care trec prin viața ta și întâmplările ce îți stau ca pietre de hotar. Te întorci la ele iar și iar, ca o busola rotindu-și acul spre nord. Am pornit ca o formă nedefinită, ca un burete gata să absoarbă.
Am învățat de la mamaia mea să dau, să omenesc. Să ofer tot din ce am, atâta cât am. Am învățat de la ea să cred în Dumnezeu, cum să mă așez în genunchi și cum să apropii mâinile.
De la tataia meu am învățat să îmi fie milă și de o muscă, să îi apreciez viața măruntă. În dimineața aceea de vara, cu mâinile lui mari a pescuit din căldarea cu apă o gâză care se zbătea și a așezat-o pe ghizdul fântânii să se usuce la soare iar apoi să își continue zborul.
Într-o săptămână este ziua mea și nu îmi doresc alt cadou decât acela ca fiica mea să învețe să ofere, să învețe că orice viață, oricât ar fi de mică, contează. Zilele acestea cred că suntem cu toții un pic speriați, debusolați, sceptici, dezamăgiți. Ne simțim că plutim în derivă. Cred însă cu tărie că putem face bine. Cât de mic ar fi el, pentru cineva contează.
Mă bazez pe voi, că îi putem demonstra unei margarete mici că lumea poate fi un loc mai bun printr-o fapta mică pe care mâine poate o și uiti.
Vă rog donați pentru spitalul județean din Arad! Fiți și voi o piatra de hotar în viața cuiva!
Read the story below or recommend this campaign to your friends.
in benefit of